Lipsa calității procesuale active a utilizatorului unui autovehicul într-un litigiu ce vizează repararea prejudiciului cauzat prin avarierea autovehiculului. Natura juridică a facturii pro forme

Potrivit prevederilor art. 36 Cod de procedură civilă, “Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”

În consecință se pune problema dacă utilizatorul unui autovehicul, folosit în baza unui contract de împrumut de folosință, are calitatea procesuală activă pentru a solicita repararea prejudiciului cauzat prin avarierea autovehiculului.

Pentru o analiză in concreto urmează să facem trimitere la modul în care această chestiune a fost dezlegată pe cale jurisprudențială. Astfel, prin Sentința nr. 4298/2014 a Judecătoriei Sectorul 1 București s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Instanța sesizată şi-a motivat decizia astfel:

“Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul IP, instanța reține că acesta presupune identitatea între reclamant și titularul dreptului dedus judecății. Reclamantul nefiind titularul dreptului la despăgubire nu are calitate procesuală în acțiunea întemeiată pe răspundere delictuală pentru repararea prejudiciului material cauzat ca urmare a accidentului din data de 17.02.2015.
În acest sens, instanța constată că vehiculul avariat nu este proprietatea reclamantului ci a societății SC M C SRL și ca atare prejudiciul s-a produs în patrimoniul proprietarului și nu al utilizatorului. În formarea acestei opinii, instanța reține că însuși devizul estimativ depus de reclamant, pe care acesta își bazează pretențiile în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale solicitate pentru aducerea autoturismului la starea inițială, a fost emis de către societatea de service pe numele proprietarului SC M C SRL, astfel cum rezultă din devizul estimativ de la fila 6.
Instanţa nu poate reține că factura pro forma depusă de reclamant la fila 168 face dovada prejudiciului în patrimoniul reclamantului, întrucât aceasta nu este un document justificativ înregistrat în contabilitate, în nicio condiție și sub nicio formă, nici în contabilitatea emitentului, nici în contabilitatea celui care a primit-o, nu are nicio valoare juridică pentru cel care o primeşte, nu generează nici un fel de obligații pentru acesta, transmiterea unei facturi pro forme făcându-se de prestatorul de servicii către un potențial cumpărător, având caracterul de invitație, de ofertă, de propunere de cumpărare, comunicând caracteristicile produselor, prețul acestora, condițiile de livrare, de achitare a contravalorii lor, astfel cum rezultă din legea 82/1991 coroborat cu Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3512/1998 privind documentele financiar-contabile și Codul fiscal și de procedură fiscală.
În ceea ce privește contractul de împrumut de folosință invocat de reclamant în dovedirea calității procesuale active, instanța constată că reclamantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Chiar și admițând că între reclamant și proprietarul autoturismului avariat în accidentul din 17.02.2015, a existat sau există un contract de împrumut de folosință, instanța apreciază întemeiate susținerile pârâtului IP și reține incidența dispozițiilor art. 2149 Cod civil potrivit căruia comodatarul nu răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bunului rezultat numai din folosința în scopul căruia i-a fost împrumutat, astfel încât nu se poate admite că reclamantul ar fi ținut față de proprietar să repare prejudiciul. Dacă reclamantul susține că îi este afectat dreptul de folosință a autoturismului dobândit în temeiul contractului de împrumut de folosință pe care pretinde că l-a încheiat cu proprietarul autoturismului, atunci ca atare, nu pârâții, ci proprietarul era dator în temeiul contractului să asigure folosința bunului.”

Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat apel, care însă a fost anulat ca netimbrat de către Tribunalul București, astfel că soluția pronunțată de către Tribunalul București a rămas definitivă.

Apreciem soluția Judecătoriei Sectorul 1 București ca fiind în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, acestea fiind dealtfel argumentele avute în vedere prin întâmpinare în susținerea admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Practic, reclamantul solicita antrenarea răspunderii civile delictuale și obligarea la repararea prejudiciului cauzat, motivat de faptul că oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, însă condiția primordială pentru antrenarea răspunderii era existența unui prejudiciu, or, autoturismul avariat era la data producerii incidentului proprietatea SC MC SRL, reclamantul fiind doar utilizatorul acestuia.

În privința susținerilor făcute de către reclamant cu privire la existenţa unui contract de împrumut de folosința între acesta și SC MC SRL și care în opinia sa ar justifica calitatea procesuală activă, apreciem că instanța de fond a reținut în mod just incidența dispozițiilor art. 2149 Cod civil. Practic, în măsura în care reclamantul a folosit autovehiculul în scopul în care i-a fost împrumutat, devin incidente dispoziţiile art. 2149 alin. (1), iar dacă reclamantul nu a folosit autovehiculul în scopul în care i-a fost împrumutat, devin incidente dispoziţiile art. 2149 alin. (2), însă în ambele cazuri prejudiciul îi aparține Comodantului, adică SC MC SRL.

De asemenea, apreciem că fiind în concordanța cu prevederile legale în vigoare și cu practica judiciară în domeniu, modul de interpretare din punct de vedere juridic a naturii facturii pro forme, respectiv faptul că factura pro formă nu generează nici un fel de obligații pentru destinatarul acesteia.

Practica judiciară în acest domeniu este în deplină concordanță cu soluția dată de către Judecătoria Sectorul 1 București, stabilindu-se anterior pronunțării acestei soluții că factura pro forma nu creează o obligaţie de plată, ea având caracterul unui act informativ cu privire la bunurile sau serviciile ce fac obiectul unei convenţii, preţul estimativ, condiţiile de livrare şi de plată sau atestă condiţiile unei viitoare vânzări sau a unui viitor contract de antrepriză. Creanţa invocată de creditor pe baza unei facturi proforma şi a unui act anexă nesemnat de debitor nu are caracter cert [1] . Din punct de vedere juridic, o factură pro formă are caracterul unei oferte pe care emitentul trebuie să o respecte pe toată durata de valabilitate a acesteia, având doar caracter informativ, şi nu obligatoriu pentru primitor, care generează obligaţii pentru vânzător, cum ar fi obligaţia de păstrare a preţului anunţat pentru întreaga perioadă de valabilitate a ofertei cuprinse în această factură, şi care exprimă doar intenția de tranzacţionare, respectiv cea a vânzătorului de a livra şi cea a cumpărătorului de a achiziţiona mărfuri sau servicii. O factură pe care este înscrisă menţiunea „pro formă” nu are nicio valoare juridică pentru cel care o primeşte, nu generează niciun fel de obligaţii pentru acesta, respectiv nu atestă transferul de proprietate asupra bunurilor menţionate în ea, astfel încât este nelegală reţinerea de către instanţă a existenţei unui contract între părţi doar pe baza unei astfel de facturi pro forma şi fără a se fi întâlnit acordul de voinţă al acestora asupra unui element esenţial al contractului, şi anume preţul. Prin urmare, o factură pro formă nu poate constitui temei pentru angajarea răspunderii civile contractuale, în lipsa unui contract şi în condiţiile existenţei unui delict, ci doar pentru angajarea răspunderii civile delictuale [2].

În încheiere, salutăm încă o dată modul în care Judecătoria Sectorul 2 București a înțeles să soluționeze această cauză.

[1]Curtea de Apel București, Secţia comercială şi de contencios administrativ, Decizia nr. 1734 din 9 octombrie 2003.
[2]ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 352 din 4 februarie 2015