Natura contractului de furnizare servicii încheiat cu o autoritate publică

Potrivit Art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ actul administrativ este: „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrative”.
La stabilirea naturii unui contract încheiat între un profesionist în calitate de prestator şi o autoritate publică în calitate de beneficiar, trebuie verificat întreg raportul juridic dintre părţi, nu doar calitatea specială a autorităţii publice.
Simpla calitate specială a beneficiarului de autoritate publică nu determină ca, în temeiul dispoziţiilor Legii nr.554/2004, contractul încheiat cu aceasta să fie un contract administrativ, reglementat de dispoziţiile legale în materia contenciosului administrativ.
În acelaşi sens, Curtea de Apel Cluj, a reţinut că Acordul de funizare încheiat de SC A SRL cu o unitate administrativ teritorială nu reprezintă un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 întrucât se referă la raporturi juridice civile private în sens larg.

Pentru a avea calitatea unui contract administrativ, pe lângă condiţia calităţii speciale a părţilor, respectiv calitatea de autoritate publică a unei dintre părţi, contractul trebuie să îndeplinească cumulativ şi celelalte condiţii cerute de art.2 din Legea nr.554/20204 respectiv: obiectul contractului să vizeze bunuri aflate în poprietatea publică, lucrări de interes public sau servicii publice.
Dacă actul încheiat între părţi nu îndeplineşte această din urmă condiţie atunci acesta nu va avea natura unui act administrativ ci va face obiectul unui raport juridic civil, în sens larg, şi va fi guvernat de dispoziţiile generale în materie civilă.
Calitatea autorităţii publice de subiect de drept public nu este incompatibilă cu posibilitatea acesteia de a îndeplini fapte de comerţ şi de a se comporta asemenea unui profesionist în raporturile jurudice pe care le contractează. Nu orice serviciu contractat de o autoritate publică are natura unui serviciu public. Serviciul contractat de către autoritate nu este unul public dacă acesta nu are drept scop satisfacerea unui interes legitim public.
Astfel, servicii pe care o autoritate publică le contractează printr-un contract de furnizare încheiat cu un profesionist, de natură a satisface interesele sale private, nu sunt servicii publice, iar contractul încheiat între părţi nu este un contract administrativ.
Calificarea corectă a unui contract de furnizare de servicii încheiat cu o autoritate publică prezintă relevanţă juridică în ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate ale contractului, procedura ce trebuie urmată pentru ca un astfel de contract să fie valabil încheiat, regulile de procedură civilă aplicabile, libertatea contractuală dintre părţi.
Astfel în timp ce litigiile privind actele administrative emise sau încheiate cu autorităţile publice se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, litigiile privind actele civile încheiate cu autorităţile publice se soluţionează de către instanţele de drept comun.
Tot astfel, sumele de bani pretinse de la autoritate, pentru servicii prestate în virtutea unui raport juridic de natură civilă izvorât dintr-un contract de furnizare servicii, nu pot fi considerate obligaţii bugetare care privesc taxe, impozite, contribuţii şi accesorii ale acestora, pentru simplu motiv că una dintre părţi este o autoritate.
Natura contractului, civil sau adminitrativ, este importantă şi în ceea ce priveşte libertatea contractuală dintre părţi. În timp ce în raporturile juridice civile părţile pot tranzacţiona liber asupra drepturilor pe care le conţin, părţile nu au aceeaşi libertate şi în ceea ce priveşte drepturile de interes public obiect al unui raport juridic administrativ.
Cu toate acestea, posibilitatea unei autorităţi publice de a efectua fapte de comerţ şi de a se comporta ca un profesionist în raporturile juridice pe care le contractează, nu o transformă pe aceasta într-un profesionist, o astfel de calificare este contrară naturii sale juridice.
O autoritate publică poate să se comporte asemenea unui profesionist, fără să devină unul.
Serviciile pe care o autoritate le contractează în temeiul unui contract de furnizare încheiat cu un profesionist, nu sunt în mod automat servicii publice guvernate de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, natura acestora trebuie analizată raportat la întreg raportul juridic contractat.
Contractul izvorât dintr-un raport juridic civil este un contract juridic civil în sens larg, chiar şi atunci când una dintre părţile contractante este o autoritate publică. Drepturile şi obligaţiile părţilor izvorâte dintr-un astfel de raport juridic vor fi supuse dispoziţiilor generale în materie civilă.
În concluzie, la determinarea naturii contractului de furnizare servicii încheiat între o autoritate publică şi un profesionist trebuie avut în vedere întreg raportul juridic în sens larg, nu doar calitatea specială a părţilor. Calitatea de autoritate publică a uneia dintre părţile contractante a unui contract de furnizare servicii nu califică în mod automat contractul ca fiind unul administrativ.

Autor: Av. Mihaela Cristea

 


Publicat la: