A intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta ce reglementeaza conditiile privind anularea penalitatilor de intarziere restante la 30 septembrie 2015.

1. Acte normative publicate în Monitorul Oficial în perioada 19.10.2015-23.10.2015

OUG nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale.
Actum normativ reglementează condițiile anulării penalităților de întârziere, restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, și a unei părți a dobânzilor taxelor și impozitelor restante, administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare organ fiscal central.
Prin obligaţii de plată restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, se înţelege:
a)obligaţii de plată pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv;
b)diferenţele de obligaţii de plată principale şi accesorii stabilite prin decizie de impunere comunicate până la data de 30 septembrie 2015, inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată;
c)alte obligaţii de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal în vederea recuperării la data de 30 septembrie 2015, inclusiv.
Nu sunt considerate obligaţii de plată restante la 30 septembrie 2015, inclusiv:
a)obligaţiile de plată pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, la data de 30 septembrie 2015, inclusiv;
b)obligaţiile de plată stabilite în acte administrative a căror executare este suspendată în condiţiile legii, la data de 30 septembrie 2015, inclusiv.

2.Știri juridice

Decizie I.C.C.J privind expirarea mandatului administratorului la societatea pe acțiuni.
Prin Decizia nr. 920/25.03.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 din Legea societăților comerciale că „obligațiile şi răspunderea administratorului sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat, iar potrivit art. 1554–1555 din Codul Civil, încetarea mandatelor administratorilor sociali anteriori nu poate interveni decât în caz de revocare sau de numire a unor noi mandatari.’’
Prin urmare, expirarea mandatului administratorului societății pe acțiuni nu conduce la pierderea calităţii de a mai reprezenta în mod legal societatea, în condiţiile în care contractul de mandat poate înceta prin revocarea mandatului de către mandant, prin renunţarea mandatarului la mandat sau insolvenţa mandantului/mandatarului
Înalta Curte a mai arătat că, dacă acționarii nu revocă administratorul sau nu numesc un alt administrator acesta va continua să reprezinte societate până la schimbarea lui, deoarece legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte iar interesul oricărei societăți pe acțiuni este o cât mai bună administrare.

CJUE. Competența instanței în materia obligațiilor de întreținere.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a tranșat o dispută mai veche referitoare la instanța competentă să se pronunțe în cazul pensiei alimentare datorate de unul dintre parinți copiilor săi minori. Problema s-a pus în legătură cu doi soți resortisanți italieni care împreună cu copiii lor trăiesc la Londra. Cei doi soți au făcut o cerere de divorț în fața instanțelor italiene care s-au pronunțat și în privința pensiei de întreținere datorate unuia dintre soți, însă cu privire la pensia de întreținere datorată copiilor, acestea au considerat competente instanțele engleze. Curtea de recurs italiană a considerat oportun să adreseze o întrebare Curții de Justiție.
Curtea consideră că prin natura sa, o cerere cu privire la obligațiile de întreținere față de copiii minori este legată intrinsec de acțiunea în răspundere părintească. Astfel, instanța competentă pentru a soluționa acțiunile privind răspunderea părintească este cea mai bine plasată pentru a aprecia în mod concret mizele cererii cu privire la o obligație de întreținere în favoarea unui copil. O asemenea soluție răspunde în plus interesului superior al copilului, care, potrivit dreptului Uniunii, trebuie să fie un element primordial.
Curtea reține că în cazul în care o instanță dintr-un stat membru este sesizată cu o acțiune privind divorțul sau separarea de drept, iar chestiunea răspunderii părintești este dedusă judecății în fața unei instanțe din alt stat membru, cererea cu privire la o obligație de întreținere a unuia dintre părinți față de copiii săi minori este accesorie acțiunii în materia răspunderii părintești, și trebuie să fie examinată, așadar, de instanța competentă în această materie (respectiv, în speță, instanța britanică).