Renuntarea la mostenire

Renuntarea la mostenire reprezinta manifestarea de vointa a succesibilului, prin care acesta declara ca nu doreste sa beneficieze de drepturile succesorale pe care i le confera vocatia sa succesorala- legala sau testamentara.

Rezulta ca declaratia de renuntare la mostenire este un act juridic unilateral, expres si solemn, prin care mostenitorul declara ca renunta la titlul de mostenitor, desfiintand cu efect retroactiv vocatia succesorala a declarantului.

Astfel, declarantul devine automat strain de mostenirea care face obiectul declaratiei.
Practic, persoana care renunta la mostenire este lipsita de orice avantaj pe care l-ar fi avut in cazul acceptarii mostenirii.
In acelasi timp, persoana care renunta la mostenire este eliberata de orice obligatie care s-ar fi nascut, in caz contrar, in sarcina sa.
De partea renuntatorului profita ceilalti mostenitori, cu sau fara voia acestora.

Conditiile de forma:

Declaratia de renuntare la mostenire trebuie sa fie data in fata unui notar public de la ultimul domiciliu al defunctului.

Un exemplar autentificat al declaratiei de renuntare la mostenire se trimite de indată, pe cheltuiala declarantului, la notarul public la care se afla registrul special de renuntari la succesiune, in vederea inscrierii.

Inscrierea se face pentru opozabilitate erga omnes.

Orice declaratie de renuntare care nu respecta aceasta conditie este lovita de nulitate absoluta, caz in care succesibilul isi va redobandi dreptul de optiune succesorala.

Cu toate acestea, nulitatea declaratiei de renuntare la mostenire nu are semnificatia acceptarii mostenirii.

Conditiile de fond:

Renuntarea la mostenire poate fi numai expresa.
Neexercitarea dreptului de optiune succesorala in cadrul termenului de prescriptie de un an de zile nu reprezinta o renuntare tacita la mostenire.
Diferenta este ca prescriptia stinge titlul de mostenitor, in timp ce despre renuntator se va considera ca nici nu a fost vreodata mostenitor.

Renuntarea la mostenire este valabila si produce efecte ca atare numai daca succesibilul nu si-a exercitat anterior dreptul de optiune, avand in vedere faptul ca acceptarea succesiunii este irevocabila.

Astfel, renunţarea la mostenire ramane un act juridic indivizibil, avand in vedere faptul ca succesibilul nu va poate renunta doar in parte la dreptul sau succesoral pentru a accepta restul mostenirii.

Efectele renuntarii la mostenire:

In primul rand, renuntatorul devine strain de orice drept succesoral, dar si de orice eventuale datorii sau sarcini ale mostenirii.
Astfel, atat activul cat si pasivul va reveni comostenitorilor sau se va deferi mostenitorilor acceptanti subsecventi.
In caz de deces al renuntatorului, partea de mostenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite la proprii moştenitori, iar descendenţii lui nu vor putea veni la moştenire decat in nume propriu.
In al doilea rand, renuntatorul nu va fi obligat la raportul donatiilor, indiferent daca donatia a fost facută cu raport sau cu scutire de raport.
In al treilea rand, renuntatorul pierde si beneficiul sezinei la care a avut dreptul in calitate de ruda directa, descdendenta sau ascendenta, mentinandu-se insa actele conservatorii sau de administrare provizorii pe care mostenitorul le-a facut inainte de renuntarea la mostenire.

In al patrulea rand si poate cel mai important, creditorii renuntatorului nu au dreptul sa urmareasca patrimoniul succesoral, dupa cum nici creditorii succesiunii nu au dreptul sa urmareasca bunurile din patrimoniul renuntatorului.

Nu in ultimul rand, renuntatorul nu are obligatia sa plateasca vreo taxa succesorala.

De retinut este si faptul ca, atat timp cat  termenul de prescriptie de un an nu s-a implinit, succesibilul renuntator isi poate retrage sau retracta renuntarea, putand apoi accepta valabil succesiunea.