Încetarea de drept a măsurii arestării preventive în lipsă

Arestarea preventivă a unei persoane se dispune prin încheiere motivată, de către judecătorul de drepturi și libertăți, dacă acesta apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Arestarea preventivă poate fi dispusă pentru cel mult 30 de zile, iar durata reținerii se deduce din durata arestării preventive.
În baza încheierii motivate prin care s-a dispus arestarea preventivă, judecătorul de drepturi și libertăți emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
În situația în care arestarea preventivă a fost dispusă în lipsa inculpatului, acesta va fi încarcerat pe o durată de 30 de zile, termen care va începe însă să curgă de la data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

Prin prezentul articol ne propunem să analizăm măsura de încetare de drept a măsurii arestării preventive, dispusă în lipsă față de inculpat.

Conform art. 241 alin. 1 lit. a) Cod Pr. Pen.: „Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori, în cursul urmării penale sau în cursul judecății în primă instanță, la îndeplinirea duratei maxime prevăzute de lege.”

Dispozițiile art. 207 alin. 2 și art. 208 alin. 2 Cod Pr. Pen., instituie în sarcina judecătorului de cameră preliminară, respectiv a instanței de judecată obligația de verificare, din oficiu, în termen de 3 zile de la primirea dosarului, a temeiurilor care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Aceeași obligație de verificare a măsurii preventive este instituită în sarcina judecătorului de cameră preliminară și a instanței de judecată, prin dispozițiile art. 207 alin. 6 și 208 alin. 4 Cod Pr. Pen., la un interval de cel mult 30 de zile, în sarcina judecătorului de cameră preliminară, respectiv 60 de zile, în sarcina instanței de judecată.

Problema care se pune cu privire la această obligație de verificare a măsurii preventive, este dacă aceasta subzistă și în cazul măsurilor preventive dispuse în lipsă față de inculpați.

O primă opinie îmbrățișată de practica judiciară este în sensul că această obligație de verificare a măsurii preventive există și în situația dispuneriiacesteia în lipsa inculpatului. Având în vedere că norma legală nu distinge asupra situației dacă măsura preventivă și-a produs efectele, respectiv dacă a fost pusă în executare, nici cel care aplică această normă nu poate distinge potrivit interpretării după metoda logică a acestei norme.
A considera că obligația de verificare din oficiu a măsurii preventive nu există, înseamnă a pune sub semnul egalității măsura preventivă în sine și efectul ei care este reprezentant de executarea obligației de încarcerare a inculpatului.

În practica judiciară s-a exprimat însă și opinia contrară, în sensul că obligația de verificare periodică a măsurii preventive a arestării este incidentă numai în cazul în care măsura arestării a fost pusă în executare. Practic doar din acel momentse poate discuta de expirarea duratei, astfel cum reclamă în mod expres art. 207 alin. 2 și 208 alin. 2 Cod Pr. Pen.
Mai mult, doar în situația în care măsura arestării preventive este pusă în executare se produce o atingere efectivă a dreptului la libertate a persoanei, garantat de normele interne și internaționale.
Evident, faptul că judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată nu îi revin obligația de verificare periodică a măsurii arestării preventive dispusă în lipsa inculpatului, nu înseamnă că inculpatul arestat preventiv în lipsă nu îi este asigurată posibilitatea legală de a obține o hotărâre de revocare a acestei măsuri, în temeiul art. 242 alin. 1 Cod Pr. Pen.

Ne raliem opiniei conform căreia obligația de verificare periodică a măsurii preventive revine judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată și în situația arestării preventive dispuse în lipsă față de inculpat, respectiv când aceasta nu a fost pusă în executare.
Această opinie este susținută și prin dispozițiile art. 231 alin. 7 Cod Pr. Pen., care se referă la confirmarea măsurii arestării preventive și a executării mandatului, care reprezintă o garanție pentru inculpatul la care măsura arestării s-a dispus în lipsă, că drepturile sale procesuale, de a fi ascultat sunt respectate.

În fine, apreciem că în situația în care verificarea din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, a măsurii preventive, nu s-a efectuat, măsura arestării dispusă în lipsă față de inculpat trebuie să înceteze, în temeiul art. 241 alin. 1 lit. a) Cod Pr. Pen., la expirarea termenului prevăzut de lege în care trebuia îndeplinită această obligație.

Autor: Av. MOȘ DAN CRISTIAN


Publicat la: