Procesele verbale încheiate în format electronic de către agenții constatatori ai CNADNR sunt nule absolut în cazul în care acestea sunt ulterior comuicate contravenienților în format fizic și nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator care le-a încheiat, conform prevederilor art. 17 al O.G. nr. 2/2001.

O practică constantă a agenților constatatori ai Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania constă în redactarea în format electronic și apoi comunicarea exemplarelor imprimate a proceselor verbale privind contravenții sancționate de către O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Contravențiile constatate privesc încălcări ale obligației de plată a rovignetei pentru utilizarea autoturismelor sau a vehiculelor comerciale pe drumurile naționale exterioare orașelor. Procesele verbale sunt redactate în format electronic de căte agenții constatatori ai CNADNR (nefiind semnate olograf) iar apoi un exemplar imprimat este comunicat la domiciliul sau sediul contravenientului.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001 ,, Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.”
Cum am subliniat și anterior, acestor procese verbale le lipsește semnătura olografă a agentului constatator. Chiar dacă în locul acestei semnături apare o ștampilă aparținând CESTRIN, precum și mențiunea ,,Acest document a fost generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 și a HG 1259/2001”, această mențiune nu poate complini lipsa de semnătură a procesului-verbal, și nu acoperă nulitatea care afectează actul, pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Temeiul legal al inserării mențiunii citate mai sus este reprezentat de art. 5 din Legea nr. 455/2001, conform căruia: ,,Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.”
La art. 4 pct. 4 din acelaşi act normativ este definită semnătură electronică ca fiind: ,,acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legată în mod unic de semnatar; a) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.”
Cu toate aceastea, dispozițiile legale citate (din Legea nr. 455 /2001) nu sunt incidente. Aceasta deoarece în cazul prezentat este vorba de procese-verbale de contravenție tipărite pe suport de hârtie și comunicate contravenienților conform prevederilor generale în materia comunicării actelor de procedură, deci nu este vorba despre un proces-verbal în format electronic, care în mod evident trebuie comunicat tot în format electronic. Chiar dacă agentul constatator a constatat fapta prin intermediul mijloacelor tehnice, și apoi a întocmit pe calculator procesul-verbal – în format electronic, în momentul în care procesul-verbal a fost tipărit și comunicat contravenientului prin poștă, acesta a dobândit caracterul unui înscris în format fizic (pe suport hârtie), care în mod evident trebuie să fie semnat olograf.
Unui proces-verbal clasic, redactat sau tehnoredactat pe suport de hârtie nu-i poate fi ,,atașată sau logic asociată o semnătură electronică ”(după cum prevede Legea nr. 455/2001), deoarece această semnătură reprezintă un set de ,,date în formă electronică”, și nu o mențiune tipărită. Astfel, din interpretarea prevederilor Legii nr. 455/2001 rezultă în mod evident că o semnătură electronică poate fi atașată doar unui înscris în formă electronică, înscris care se comunică tot electronic, fiind exclusă asocierea acestui gen de semnătură cu orice fel de înscris în formă clasică (olograf sau tipărit pe orice altfel de suport material). Tocmai acesta este rolul semnăturii electronice reglementate de Legea nr. 455/2001: certificarea provenienței și a autorului unui înscris care este imposibil de semnat olograf – deoarece el nu există în format fizic, ci doar în format electronic. În cazul în care înscrisul există în format fizic, el trebuie obligatoriu semnat olograf, deoarece dispoziția specială referitoare la semnarea electronică nu mai este aplicabilă.
Semnătura electronică reglementată de Legea nr. 455/2001 se aplică doar documentelor în format electronic, pentru ca acestea să producă efecte juridice. Or, în cazul prezentat, procesul-verbal de contravenție produce efecte juridice din momentul comunicării sale către contravenient, conform regimului general în materie de contravenții (OG 2/2001), moment în care el exista în formă fizică, și astfel trebuie semnat olograf. Procesul-verbal de contravenție nu produce astfel efecte în formă electronică, deoarece acesta nu este comunicat electronic.
În aceste condiții, semnătura electronică prevăzută de Legea nr. 455/2001 nu este aplicabilă în cazul prezentat. După cum am arătat, procesul-verbal de contravenție din cazul prezentat reprezintă de facto un înscris în format fizic, care în mod obligatoriu trebuie semnat olograf de agentul constatator. Cum acesta nu este semnat olograf de către agentul constatator, conform prevederilor exprese ale art. 17 al O.G. nr. 2/2001 procesul verbal de constatare a contravențiilor încheiat și comunicat în condițiile mai sus prezentate este nul absolut.
Această interpretare a fost dealfel confirmată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea Deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015 în soluționarea Recursului în Interesul Legii promovat de către Avocatul Poporului. Pronunțând această decizie Curtea a statuat că în considerarea argumentelor mai sus pronunțate procesele verbale încheiate în formă electronică de către agentul constatator, dar transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Menționăm faptul că interpretarea Curții a devenit obligatorie tuturor instanțelor naționale ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015.

În materia contractului de concesiune de bunuri proprietate publică sunt incidente dispozițiile legale ale Ordonanței de Urgență nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
Contractul de concesiune este un contract administrativ, iar spre deosebire de un contract de drept privat conține atât clauze contractuale convenționale, cât și clauze reglementare. Clauzele contractuale convenționale pot fi modificate prin acordul comun al părților, în timp ce clauzele contractuale reglementare pot fi modificate doar unilateral de către concedent conform prevederilor art. 54 alin. (1) al O.U.G. nr. 54/2006. În cadrul părții reglementare a contractului de concesiune este inclus și caietul de sarcini ce reprezintă dealtfel o parte integrantă a contractului de concesiune.
În cazul modificării unor clauze contractuale convenționale și nu reglementare ale contractului de concesiune este important a se avea în vedere entitatea ce are calitatea de concedent și organul ce are dreptul de decizie și dreptul de reprezentare al concedentului. Conform prevederilor art. 5 al O.U.G. nr. 54/2006 au calitatea de de concedent: ministerele sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, consiliile judeţene, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau instituţiile publice de interes local. Astfel, în cazul cencedenților conduși de către organe colective este necesar a se avea în vedere faptul că este necesară pentru modificarea consensuală a contractului de concesiune o decizie (hotărâre) a organului de conducere colectiv, nefiind de ajuns acordul persoanei ce deține dreptul de reprezentare. Astfel, de exemplu, în cazul în care concedentul este reprezentat de către consiliul local atât aprobarea încheierii contractului de concesiune, cât și modificarea acestuia în mod convențional trebuie să aibă la bază o hotărâre de consiliu local (alături desigur de acordul concesionarului), nefiind de ajuns acordul primarului ce are doar dreptul de reprezentare. Considerăm că actul adițional prin care este modificat un contract de concesiune cu încălcarea acestor condiții este lovit de nulitate absolută.
În schimb, modificarea unor clauze reglementare ale contractului de concesiune – stabilite de exemplu prin caietul de sarcini – poate fi realizată în mod unilateral de către cedent (în baza unei decizii/hotărâri adoptate de către organul competent) doar în condițiile prevăzute de către art. 51 alin. (1) al O.U.G. nr. 54/2006. Dar această modificare nu poate fi exercitată discreționar, ci numai dacă respectiva modificare este cerută de o mai bună adaptare a obiectului concesiunii la necesitățile satisfacerii interesului general.
Motivele excepționale reprezintă acele situații care vizează modificări ale interesului național sau local care fac ca scopul inițial să nu mai poată satisface interesul public general. Ori aceste motive excepționale necesită și o justificare, ce ar putea fi dovedită prin eventuale studii de oportunitate, rapoarte sau referate realizate în acest sens., prealabile adoptării de exemplu a unei hotărâri de consiliu local prin care să fie modificată partea reglementară a contractului de concesiune.
De asemnea, în doctrină s-a afirmat faptul că noua configurație a obligațiilor contractuale nu trebuie să ducă la o schimbare esențială a profilului concesiunii. În doctrina română s-a afirmat totodată în mod constant faptul că modificarea unilaterală nu poate și nici nu trebuie să schimbe obiectul contractului, în cazul în care se impune o modificare a obiectului contractului concedentul trebuind să procedeze mai întâi la denunțarea contractului și atribuirea unui nou contract, altfel eludându-se prevederile imperative privitoare la formalitățile de acordare a concesiunii.
Considerăm că modificarea contractului de concesiune realizată cu încălcarea condițiilor menționate, respectiv a prevederilor art. 51 alin. (1) al O.U.G. nr. 54/2006, inclusiv prin lipsa unor motive excepționale legate de interesul național sau local va atrage nulitatea actului astfel adoptat.