Termenul rezonabil al procesului penal

Prin prezenta lucrare ne propunem să tratăm principiul dreptului la un proces echitabil, prin coordonata acestuia de termen rezonabil al procesului penal. Durata de timp în care realizează procedurile judiciare este de cele mai multe ori una excesivă, astfel că dreptul la un proces echitabil este cel mai frecvent încălcat tocmai prin nerespectarea termenului rezonabil al procesului. În cuprinsul art. 488 ind. 1 și urm. din Noul Cod de Procedură Penală s-a introdus o instituție nouă, respectiv contestația privind durata procesului penal, care are ca obiect tocmai constatarea încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a pus în evidență în mod repetat încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului rezonabil pentru finalizarea procedurilor judiciare, astfel că legiuitorul român a introdus pentru prima dată în cadrul procesului penal instituția contestației privind durata procesului penal.
Această nouă instituție este o continuare a principiului enunțat deja la art. 8 din Noul Cod de Procedură Penală, care instituie în sarcina organelor judiciare obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor și a drepturilor părților și subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.
Sintagma finală din articolul 8 este o noutate, întrucât restul reglementării își găsește corespondență perfectă în art. 1 alin. 1 din Codul de Procedură Penală 1968. Așadar, preocuparea legiuitorului român, pentru soluționarea cu celeritate a proceselor penale este una evidentă.
Instituția prin care se dă eficiență acestui principiu se regăsește tot în dispozițiile Noului Cod de Procedură Penală, respectiv la art. 488 ind. 1 și urm. – contestația privind durata procesului penal.
Această instituție nou introdusă în procedura penală are ca obiect constatarea încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil, iar remediul efectiv urmare al acestei încălcării este accelerarea procedurii.
Noțiunea de durată rezonabilă nu a cunoscut o cuantificare exactă, nici în jurisprudența națională, nici în cea internațională, însă prin instituția nou introdusă în procedura penală română, se pare că legiuitorul român a rezolvat problema acestei noțiuni.
În acest sens, la art. 488 ind. 1 alin. 3 din Noul Cod de Procedură Penală, s-a prevăzut că durata rezonabilă în care ar trebui să se îndeplinească urmărirea penală sau judecata este depășită, respectiv o contestație privind durata procesului penal poate fi formulată, dacă a trecut cel puțin un an de la începerea urmării penale, sau de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul judecății în primă instanță, sau dacă a trecut cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.
Cu alte cuvinte, respectarea termenului de 1 an, respectiv de 6 luni, pentru formularea unei contestații privind durata procesului penal, reprezintă o condiție de admisibilitatea pentru aceasta procedură. Instanța de judecată nu va proceda la analizarea temeiniciei contestației, dacă din capul locului durata rezonabilă de 1 an, respectiv de 6 luni nu a fost depășită.
Punctul de plecare pentru analizarea acestei durate rezonabile este dat de începerea urmării penale, pentru cauzele aflate în cursul urmării penale, de trimiterea în judecată pentru cauzele aflate în cursul judecății, respectiv de sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

O dată constatată că durata rezonabilă de 1 an, respectiv de 6 luni a fost depășită, instanța de judecată poate să purceadă mai departe la soluționarea efectivă a contestației formulate. Cu alte cuvinte, criteriul timpului nu este suficient pentru constatarea că termenul rezonabil pentru soluționarea procesului a fost încălcat, ci este nevoie ca judecătorul să se aplece suplimentar asupra unor elemente, pentru a da eficiență analizei relative la încălcarea dreptului la un proces echitabil – coordonata termenului rezonabil.
În acest sens, la art. 488 ind. 5 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Penală, se menționează cu titlu exhaustiv și cumulativ, elementele pe care un judecător trebuie să le analizeze pentru aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, respectiv: natura și obiectul cauzei; complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanți și a dificultăților de administrare a probelor; elementele de extraneitate ale cauzei; faza procesuală în care se află cauza și durata fazelor procesuale anterioare; comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale și procedurale și din perspectiva îndeplinirii obligațiilor sale în cadrul procesului; comportamentul celorlalți participanți în cauză, inclusiv al autorităților implicate; intervenția unor modificări legislative aplicabile cauzei și alte elemente de natură să influențeze durata procedurii.

După aprecierea elementelor mai sus menționare, judecătorul va constata dacă au existat perioade de inactivitate, nejustificate, care au determinat tergiversarea soluționării procesului penal.
De subliniat faptul că, instituția contestației privind durata procesului penal nu este un mecanism de sancționare a organului judiciar care a tergiversat soluționarea cauzei, ci scopul acestei instituții este impulsionarea desfășurării procesului penal.

În situația în care judecătorul apreciază contestația ca fiind întemeiată, acesta va stabili un termen în care procurorul sau instanța de judecată trebuie să rezolve cauza. Cu aceeași ocazie se stabilește și un termen în care o nouă contestație nu poate fi formulată.
Așadar, remediul efectiv instituit prin procedura contestației privind durata procesului penal este unul acceleratoriu. Judecătorul, prin soluționarea contestației, nu va putea da îndrumări sau oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept, care să anticipeze modul de soluționare a procesului. Judecătorul cauzei rămâne suveran în a hotărî, conform legii, cu privire la soluția ce trebuie dată procesului, iar procurorul de caz liber pentru a pronunța soluția pe care o consideră legală și temeinică.

Această instituție introdusă în noul cod de procedură penală cuprinde și o sancțiune pentru contestatorul care a uzat de procedură cu rea-credință. Ceea ce nu cuprinde însă această instituție este o eventuală sancțiune în situația în care organul judiciar nu soluționează cauză, în termenul stabilit de către judecătorul învestit cu soluționarea contestației.